Episodul 3

         Stiam unde locuia Andra, trecusem de cateva ori pe langa casa ei dar nu mai intrasem niciodata, gardul era micut si de un verde intens, ca iarba usor atinsa de roua dimineata.

        Am apasat butonul usor ruginit al soneriei de pe poarta dar nimic,  probabil ca in acel moment pe faţa mea se citea ingrijorarea iar in mintea mea se derulau cu repeziciune diferite scenarii asa ca fara ezitare din doua miscari scurte am sarit gardul. Casa era micuta si modesta peretii purtand urmele unor lungi si inguste crapaturi verticale dar gradina era foarte ingrijita, semn al prezentei unor oameni gospodari. Cateva minute m-am invartit in jurul casei iar singurul lucru care mi-a sarit in evidenta era linistea, era genul de liniste care te face sa crezi ca ceva e in neregula. De un minut ma uitam la clanta usii si imi faceam curaj sa intru si nu stiam ce e mai inspaimantator, a intra intr-o casa in care n-am mai fost neinvitat sau teama de ce o sa gasesc inauntru?

         Dar gandurile mele au fost intrerupte brusc si toata linistea s-a transformat in panica, in departare se auzea zgomotul tot mai puternic al unei masini. Dupa cinci secunde in care gandurile mi-au inghetat am fugit in spatele casei si am ajuns exact cand se auzea zgomotul ruginit al portii. Speriat m-am lipit de perete si am incercat sa fac cat mai putin zgomot, am recunoscut vocea Andrei precum si inca doua voci, probabil parintii ei . Sentimentele mele erau contradictorii, pe de-o parte ma bucuram ca ea este bine si pe de alta parte ma gandeam cum naiba plec eu de aici, imi si imaginam fata Andrei cand m-ar vedea fugind prin via ei. Dar spre fericirea mea au intrat direct in casa, iar eu stiind ca e posibil sa iasa din secunda in secunda oricine n-am stat pe ganduri si cu pasi cat pot eu de lenti si rapizi in acelasi timp m-am strecurat pana in dreptul casei si am reusit sa escaladez gardul spre exterior. Am mers cativa metrii si m-am asezat pe o bancuta, adrenalina inca era puternica, inima batea cu repeziciune, dar mica mea expeditie se terminase cu bine, Andra era bine si nimeni nu va stii de aventura mea prin gradina ei, daca as putea sa uit si eu ar fi perfect.

-Buna Alex !

Scos brusc din gandurile mele, si marind tensiunea care si asa nu imi trecuse, fac o miscare nefireasca si rapida inspre stanga si cad de pe banca. Ma ridic repede ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si incerc sa fiu serios

-Buna Andra, ce coincidenta sa ne vedem aici, incerc eu sa-i spun acoperindu-i rasul.

- Te-am speriat ? spuse ea in timp ce continua sa rada.

-Nu, sunt doar surprins sa te vad, nu ai venit la scoala zilele astea. In timp ce vorbeam m-am apropiat usor de ea.

-Am fost in orasul vecin, verisoara mea a murit acum cateva zile, spuse ea cu privirea in jos. Nu am cunoscut-o foarte bine, si acum regret, mereu am amanat sa o vizitez, sa merg in calatorii cu ea iar acum e prea tarziu.

         Cand am vazut tristetea din ochii ei, am luat-o de mana si am invitat-o la o plimbare

în padurea de langă casa. Racoarea oferită de fagii imensi era deosebita. Ii spusesem Andrei ca putem avea norocul să vedem caprioare. Eu vazusem, alte dati, si caprioare si vulpi. De veverite sa nu mai vorbim. Am luat-o pe o carare marcata cu un patrat galben, care ducea spre niste stanci. Acolo era cel mai inalt punct de pe valea raului ce serpuia pe langa oras. De acolo se deschidea un peisaj superb. In zilele senine, cum era aceasta zi, se puteau vedea muntii şi localitatile aflate chiar la distante de sute de kilometri.

        Dupa circa jumatate de ceas de mers prin padure, am avut sansa sa vedem o caprioara. Si nu oricum, ci stand intr-un luminis. Din spatele copacilor ii vedeam narile umede frematand si adulmecand aerul. Era clar ca ne simtise si din moment in moment urma sa o ia la goana. Culmea, acest lucru nu s-a intamplat. Prinzand curaj, am inceput sa ne apropiem. Stiam ca ne va simti si va fugi inainte de a iesi noi dintre copaci. Si intradevar asa s-a intamplat, ne-am decis sa ne oprim si sa ne odihnim.  Gandurile imi zburau la moartea verisoarei ei, au fost atatea morti in ultimele zile cat n-am avut parte toata viata mea, ceva nu e in ordine, inca de  cand a murit spaniolul.

        Andra era langa mine  iar ochii ei mari si luciosi ma fixau cu privirea, in timpul asta buzele ei s-au apropiat usor si tremurand pana le-au intalnit pe ale mele.

Episodul 2

          Prea multa agitatie, prea multa bautura, mult prea multa durere de cap. Asa a inceput dimineata, iar in dimineata asta patul parea mai mic. Iar simturile nu m-au inselat, in stanga incolacit statea Alin. Semana cu un copil mic si ciufulit.

-Du-te ba acasa la nevasta-ta,am tipat

- Ce? unde sunt? replica Alin

-De fapt mai stai si fa ceva bun la mic dejun daca tot ai profitat de ospitalitatea mea noaptea asta, desi nu-mi amintesc sa te fi invitat la mine.

           A mormait ceva si a plecat spre bucatarie. Nu era prima noapte cand adormea la mine dupa o betie, daca prima data sotia lui, Silvia a alertat toate autoritatiile, politia,pompierii, ambulantele, (ma mir sa nu fi sunat si la ocolul silvic si prefectura), acum primul telefon se obisnuise sa mi-l dea mie. Iar zgomotul telefonului a venit aproape instantaneu, amintindu-mi de durerea de cap.

         Dupa ce i-am confirmat ca Alin e intradevar la mine, vorbitul ei agitat nu m-a facut sa inteleg decat anumite fragmente  din ce vroia sa-i transmit lui Alin pe care n-am putut sa le leg intr-o fraza. Ceva de genul : ’imbecil’ ’betiv’ si ’dormit cu cainele diseara’ .

Dupa ce i-am spus ca l-a salutat sotia, ne-am asezat sa mancam la tv. Alin era un tip caruia ii placea sa petreaca, si deseori uita ca il asteapta cineva acasa iar Silvia nu era cea mai rabdatoare sotie posibila.

        Televizorul pe care il deschid atat de rar, anunta in dimineata asta numai decese, de parca i-ar fi apucat moartea pe toti deodata: primarul orasului de unde am venit, un lider de partid, si presedintele Bulgariei.

-Auzi ma, ce am mai facut aseara in bar?, nu prea mai tin minte, l-am intrebat

-Te-au ajuns anii mosule, mi-a replicat acid. Apoi a continuat

-Dupa ce am vazut fata aia cazuta pe strada, am chemat ambulanta si am mers impreuna la spital, din pacate a fost prea tarziu pentru ea, doctorii au spus ca nu cunosc inca ce s-a intamplat cu ea dar cand am ajuns cu ea la spital era deja moarta. Dupa asta ne-am intors la bar sa bem ceva ca sa ne linistim si cum casa mea e tocmai la celalalt capat al orasului, m-ai invitat la tine

-Auzi, hai mai bine la scoala, avem cursul ala plictisitor de chimie dar poate mai aflam cate ceva de spaniol si de gagica aia, am zis

-Sau iti e dor de...Andra?, a replicat el instantaneu

          Am ras si am plecat spre facultate, de data asta n-am mai luat masina, am profitat de dimineata frumoasa si am decis sa mergem pe jos, si in fond..intarziatul la cursul de chimie nu era mare paguba, iar in sinea mea stiu ca avea dreptate, imi lipsea Andra, zambetul ei vesel, parul blond si lung si cuvintele ei care mereu pareau spuse intr-un entuziasm molipsitor. Era genul de fata usor neindemanatica dar care compensa cu entuziasmul si optimismul. Iar lucrurile astea o faceau chiar simpatica.

          Dar Andra nu era nici azi la facultate, iar gandurile mele incepeau sa alunece pe o panta de ingrijorare, e a doua zi cand lipseste, iar ea nu lipsea niciodata. Asa ca am refuzat invitatia baietilor sa merg cu el la cumparaturi si mi-am propus sa-i fac o vizita.

         Dupa amiaza era mai racoroasa si incepeam deja sa regret entuziasmul pe care l-a avut dimineata cand mi-am luat numai tricoul pe mine. Drumul trecea prin parc, singurul parc al orasului si pe langa spital, de asemenea singurul spital. Pe brancardierul care incarca ceva in ambulanta il cunosc, m-a ajutat sa ma mut acum doua luni cand am venit.

-Salut Virgile

-Salut, ce faci ? ai fost la o plimbare prin parc ?

-Cam asa ceva

-N-ai invitat-o si pe Mayra ? am vazut-o ieri la magazin, arata super, de 52 de ani de cand traiesc aici n-am vazut fata mai frumoasa.

-Nu, singur, am raspuns zambind

-Ar trebui sa o inviti, am auzit ca sta pe langa tine.

-Poate ca o s-o invit, dar destul despre mine, spune-mi despre tine, ce incarci in ambulanta ?

-Pe spaniol si pe tipa moarta aseara, doctorii habar nu au ce au patit si ii transporta intr-un oras mai mare la investigatii.

         Mi-am luat la revedere si mi-am continuat drumul, cerul era parca mai intunecat iar casa Andrei se vedea in zare.

Episodul 1.

         Dimineata a venit cu o durere de masele, acel gen de durere care iti alunga toate gandurile, lucru care nu m-a deranjat desi personal as fi ales alta metoda de a le face uitate. Ca de obicei, eram in intarziere iar ceasul de pe noptiera se grabea sa insire minutele mai rapid decat puteam eu somnoros sa numar

Cu miscari stangace mi-am aruncat 2 caiete care semanau cu cele de electronica in ghiozdan si mi-am pus un tricou pe mine, am gasit cateva minute sa ma uit in oglinda, de data asta eram multumit de cum mi-a aranjat perna parul si am decis ca nu e cazul sa-l stric eu. Am mai aruncat o privire spre ceas, era si 44 si am coborat. De 2 ani m-am mutat din orasul mare aici, intr-un loc mai izolat, apropiat de munte, departe de toata agitatia de acolo, un loc care imi permitea sa-mi continui studiile transferandu-ma la facultatea de aici, si imi acorda si linistea de care aveam nevoie. Faptul ca veneam dintr-un oras mare facea lumea sa ma vada in doua feluri, cei care urau tot ce nu era din oraselul lor cu atat mai mult veniti de unde veneam eu, si o mica parte care ma priveau ca pe un om care stie ce e dincolo de munti, un om interesant de la care puteau sa afle multe lucruri.

Dimineata mi-a adus pe langa durerea de masea si o zgarietura pe portiera masinii, pfff..se pare ca nu e tocmai ziua mea norocoasa. La cum arata si la cate masini sunt aici in oras mai mult ca sigur cineva a zgariat-o cu o cheie, bucata de fier, sau dracu stie ce, desi nu aveau o inteligenta deosebita oamenii de aici abundau de imaginatie. Presupun ca  atunci cand nu prea ai ce face, ajungi sa iti cultivi imaginatia.

           In fata facultatii, era o agitatie de nedescris, total necaracteristica zonei. La cum mi-a mers ziua de azi, nu m-as mira sa se decaleze vreun curs, sa fie vreun miting, protest ceva..care sa ma faca sa stau pana noaptea aici. Parchez masina intr-unul din numeroasele spatii libere,  unul din lucrurile care le apreciez cel mai mult venind dintr-un oras mare, si ma indrept spre agitatie.

          Se pare ca murise cineva, politia si salvarea delimitasera un perimetru si zeci de gura-casca stateau imprejur si comentau. Printre atatea vorbe am  prins cateva fraze din care mi-am dat seama ca nefericitul individ era un profesor care tocmai venise in tara dintr-un schimb de profesori, unii ziceau ca e portughez, altii ca e italian, o tipa chiar povestea ca l-a cunoscut in tren, au avut o mica bucata in care au calatorit impreuna si ca tipul era spaniol, au conversat tot drumul intr-o spano-engleza precara, probabil prinsa de ea prin telenovele. N-am mai stat la discutii si am plecat spre intrarea in facultate, un spaniol mort era ultima mea grija, chiar ma amuza gandindu-ma cat timp o sa se vorbeasca despre asta, si peste saisezeci de ani lumea o sa-si aminteasca ca a murit un spaniol la noi in oras. Pe holurie era pustiu, ori iesisera cu toti afara ori intarziasem eu, din nou.              
          Facultatea era micuta, sase sali de curs si trei laboratoare, mult mai mica fata de ce eram obisnuit inainte de transferul aici, profesorii erau de treaba iar colegii...colegii erau retinuti cu cei care nu erau de aici, adica cu mine. Doar cu cativa mai schimbam cateva cuvinte, Alin si Daniel colegii mei de banca si Andra care de cand am venit dadea semne ca ma place.

Intradevar, instinctul nu m-a inselat, intarziasem din nou, nu e tocmai bine pentru un student nou dar se pare ca aerul de munte imi provoaca un somn lung, sau poate noptile lungi petrecute in bar. Orele au trecut repede, pauzele si mai repede petrecandu-mi timpul cu Alin si Dan iar seara cand am iesit a ramas sa ne vedem in 3 ore la bar. Andra n-a venit azi, chiar lipsindu-mi avansurile ei discrete.

          Cele 3 ore au trecut la fel de repede, am apucat sa ma uit la un serial, am facut un dus si am gatit specialitatea mea din spaghette cu un sos inventie proprie, Inventie proprie ii spuneam eu, adevarul este ca nu erau cine stie ce ingrediente, dar ego-ul meu de bucatar trebuia intretinut cumva, plus ca dadea mai bine sa spun asta cand venea cate vreo domnisoara la mine.

           Drumul spre bar l-am parcurs pe jos,  impreuna cu durerea de masea care nu vroia sub nici un chip sa ma lase singur. Acolo Alin era deja la masa, iar dupa cum se prezenta masa, statea de ceva timp acolo:

 -  Nu pierzi timpul deloc, nu ? am spus eu, la care el zambind m-a invitat sa iau loc.

-  Lasa-ma pe mine, spune-mi ce ai facut cu vecina ta, asa gagica ca ea nu trebuia ratata.

-  Vorbesti de Mayra ? am spus razand

- Da,  tipa aia buna peste drum de tine, daca n-as fi fost insurat numai pe acolo m-as fi invartit.

- Prietene n-ai fi avut nici o sansa, tipa e curtata de jumate din baietii din oras, am replicat si imediat cum am terminat fraza am auzit un tipat de afara. Toti ne-am bulucit la usa sa vedem ce s-a intamplat, iar cu greu printre atatea persoane am vazut o fata cazuta pe strada, chipul ei imi parea cunoscut, era...tipa care povestea de spaniol in fata facultatii.