Episodul 1.

         Dimineata a venit cu o durere de masele, acel gen de durere care iti alunga toate gandurile, lucru care nu m-a deranjat desi personal as fi ales alta metoda de a le face uitate. Ca de obicei, eram in intarziere iar ceasul de pe noptiera se grabea sa insire minutele mai rapid decat puteam eu somnoros sa numar

Cu miscari stangace mi-am aruncat 2 caiete care semanau cu cele de electronica in ghiozdan si mi-am pus un tricou pe mine, am gasit cateva minute sa ma uit in oglinda, de data asta eram multumit de cum mi-a aranjat perna parul si am decis ca nu e cazul sa-l stric eu. Am mai aruncat o privire spre ceas, era si 44 si am coborat. De 2 ani m-am mutat din orasul mare aici, intr-un loc mai izolat, apropiat de munte, departe de toata agitatia de acolo, un loc care imi permitea sa-mi continui studiile transferandu-ma la facultatea de aici, si imi acorda si linistea de care aveam nevoie. Faptul ca veneam dintr-un oras mare facea lumea sa ma vada in doua feluri, cei care urau tot ce nu era din oraselul lor cu atat mai mult veniti de unde veneam eu, si o mica parte care ma priveau ca pe un om care stie ce e dincolo de munti, un om interesant de la care puteau sa afle multe lucruri.

Dimineata mi-a adus pe langa durerea de masea si o zgarietura pe portiera masinii, pfff..se pare ca nu e tocmai ziua mea norocoasa. La cum arata si la cate masini sunt aici in oras mai mult ca sigur cineva a zgariat-o cu o cheie, bucata de fier, sau dracu stie ce, desi nu aveau o inteligenta deosebita oamenii de aici abundau de imaginatie. Presupun ca  atunci cand nu prea ai ce face, ajungi sa iti cultivi imaginatia.

           In fata facultatii, era o agitatie de nedescris, total necaracteristica zonei. La cum mi-a mers ziua de azi, nu m-as mira sa se decaleze vreun curs, sa fie vreun miting, protest ceva..care sa ma faca sa stau pana noaptea aici. Parchez masina intr-unul din numeroasele spatii libere,  unul din lucrurile care le apreciez cel mai mult venind dintr-un oras mare, si ma indrept spre agitatie.

          Se pare ca murise cineva, politia si salvarea delimitasera un perimetru si zeci de gura-casca stateau imprejur si comentau. Printre atatea vorbe am  prins cateva fraze din care mi-am dat seama ca nefericitul individ era un profesor care tocmai venise in tara dintr-un schimb de profesori, unii ziceau ca e portughez, altii ca e italian, o tipa chiar povestea ca l-a cunoscut in tren, au avut o mica bucata in care au calatorit impreuna si ca tipul era spaniol, au conversat tot drumul intr-o spano-engleza precara, probabil prinsa de ea prin telenovele. N-am mai stat la discutii si am plecat spre intrarea in facultate, un spaniol mort era ultima mea grija, chiar ma amuza gandindu-ma cat timp o sa se vorbeasca despre asta, si peste saisezeci de ani lumea o sa-si aminteasca ca a murit un spaniol la noi in oras. Pe holurie era pustiu, ori iesisera cu toti afara ori intarziasem eu, din nou.              
          Facultatea era micuta, sase sali de curs si trei laboratoare, mult mai mica fata de ce eram obisnuit inainte de transferul aici, profesorii erau de treaba iar colegii...colegii erau retinuti cu cei care nu erau de aici, adica cu mine. Doar cu cativa mai schimbam cateva cuvinte, Alin si Daniel colegii mei de banca si Andra care de cand am venit dadea semne ca ma place.

Intradevar, instinctul nu m-a inselat, intarziasem din nou, nu e tocmai bine pentru un student nou dar se pare ca aerul de munte imi provoaca un somn lung, sau poate noptile lungi petrecute in bar. Orele au trecut repede, pauzele si mai repede petrecandu-mi timpul cu Alin si Dan iar seara cand am iesit a ramas sa ne vedem in 3 ore la bar. Andra n-a venit azi, chiar lipsindu-mi avansurile ei discrete.

          Cele 3 ore au trecut la fel de repede, am apucat sa ma uit la un serial, am facut un dus si am gatit specialitatea mea din spaghette cu un sos inventie proprie, Inventie proprie ii spuneam eu, adevarul este ca nu erau cine stie ce ingrediente, dar ego-ul meu de bucatar trebuia intretinut cumva, plus ca dadea mai bine sa spun asta cand venea cate vreo domnisoara la mine.

           Drumul spre bar l-am parcurs pe jos,  impreuna cu durerea de masea care nu vroia sub nici un chip sa ma lase singur. Acolo Alin era deja la masa, iar dupa cum se prezenta masa, statea de ceva timp acolo:

 -  Nu pierzi timpul deloc, nu ? am spus eu, la care el zambind m-a invitat sa iau loc.

-  Lasa-ma pe mine, spune-mi ce ai facut cu vecina ta, asa gagica ca ea nu trebuia ratata.

-  Vorbesti de Mayra ? am spus razand

- Da,  tipa aia buna peste drum de tine, daca n-as fi fost insurat numai pe acolo m-as fi invartit.

- Prietene n-ai fi avut nici o sansa, tipa e curtata de jumate din baietii din oras, am replicat si imediat cum am terminat fraza am auzit un tipat de afara. Toti ne-am bulucit la usa sa vedem ce s-a intamplat, iar cu greu printre atatea persoane am vazut o fata cazuta pe strada, chipul ei imi parea cunoscut, era...tipa care povestea de spaniol in fata facultatii.