Episodul 3

         Stiam unde locuia Andra, trecusem de cateva ori pe langa casa ei dar nu mai intrasem niciodata, gardul era micut si de un verde intens, ca iarba usor atinsa de roua dimineata.

        Am apasat butonul usor ruginit al soneriei de pe poarta dar nimic,  probabil ca in acel moment pe faţa mea se citea ingrijorarea iar in mintea mea se derulau cu repeziciune diferite scenarii asa ca fara ezitare din doua miscari scurte am sarit gardul. Casa era micuta si modesta peretii purtand urmele unor lungi si inguste crapaturi verticale dar gradina era foarte ingrijita, semn al prezentei unor oameni gospodari. Cateva minute m-am invartit in jurul casei iar singurul lucru care mi-a sarit in evidenta era linistea, era genul de liniste care te face sa crezi ca ceva e in neregula. De un minut ma uitam la clanta usii si imi faceam curaj sa intru si nu stiam ce e mai inspaimantator, a intra intr-o casa in care n-am mai fost neinvitat sau teama de ce o sa gasesc inauntru?

         Dar gandurile mele au fost intrerupte brusc si toata linistea s-a transformat in panica, in departare se auzea zgomotul tot mai puternic al unei masini. Dupa cinci secunde in care gandurile mi-au inghetat am fugit in spatele casei si am ajuns exact cand se auzea zgomotul ruginit al portii. Speriat m-am lipit de perete si am incercat sa fac cat mai putin zgomot, am recunoscut vocea Andrei precum si inca doua voci, probabil parintii ei . Sentimentele mele erau contradictorii, pe de-o parte ma bucuram ca ea este bine si pe de alta parte ma gandeam cum naiba plec eu de aici, imi si imaginam fata Andrei cand m-ar vedea fugind prin via ei. Dar spre fericirea mea au intrat direct in casa, iar eu stiind ca e posibil sa iasa din secunda in secunda oricine n-am stat pe ganduri si cu pasi cat pot eu de lenti si rapizi in acelasi timp m-am strecurat pana in dreptul casei si am reusit sa escaladez gardul spre exterior. Am mers cativa metrii si m-am asezat pe o bancuta, adrenalina inca era puternica, inima batea cu repeziciune, dar mica mea expeditie se terminase cu bine, Andra era bine si nimeni nu va stii de aventura mea prin gradina ei, daca as putea sa uit si eu ar fi perfect.

-Buna Alex !

Scos brusc din gandurile mele, si marind tensiunea care si asa nu imi trecuse, fac o miscare nefireasca si rapida inspre stanga si cad de pe banca. Ma ridic repede ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si incerc sa fiu serios

-Buna Andra, ce coincidenta sa ne vedem aici, incerc eu sa-i spun acoperindu-i rasul.

- Te-am speriat ? spuse ea in timp ce continua sa rada.

-Nu, sunt doar surprins sa te vad, nu ai venit la scoala zilele astea. In timp ce vorbeam m-am apropiat usor de ea.

-Am fost in orasul vecin, verisoara mea a murit acum cateva zile, spuse ea cu privirea in jos. Nu am cunoscut-o foarte bine, si acum regret, mereu am amanat sa o vizitez, sa merg in calatorii cu ea iar acum e prea tarziu.

         Cand am vazut tristetea din ochii ei, am luat-o de mana si am invitat-o la o plimbare

în padurea de langă casa. Racoarea oferită de fagii imensi era deosebita. Ii spusesem Andrei ca putem avea norocul să vedem caprioare. Eu vazusem, alte dati, si caprioare si vulpi. De veverite sa nu mai vorbim. Am luat-o pe o carare marcata cu un patrat galben, care ducea spre niste stanci. Acolo era cel mai inalt punct de pe valea raului ce serpuia pe langa oras. De acolo se deschidea un peisaj superb. In zilele senine, cum era aceasta zi, se puteau vedea muntii şi localitatile aflate chiar la distante de sute de kilometri.

        Dupa circa jumatate de ceas de mers prin padure, am avut sansa sa vedem o caprioara. Si nu oricum, ci stand intr-un luminis. Din spatele copacilor ii vedeam narile umede frematand si adulmecand aerul. Era clar ca ne simtise si din moment in moment urma sa o ia la goana. Culmea, acest lucru nu s-a intamplat. Prinzand curaj, am inceput sa ne apropiem. Stiam ca ne va simti si va fugi inainte de a iesi noi dintre copaci. Si intradevar asa s-a intamplat, ne-am decis sa ne oprim si sa ne odihnim.  Gandurile imi zburau la moartea verisoarei ei, au fost atatea morti in ultimele zile cat n-am avut parte toata viata mea, ceva nu e in ordine, inca de  cand a murit spaniolul.

        Andra era langa mine  iar ochii ei mari si luciosi ma fixau cu privirea, in timpul asta buzele ei s-au apropiat usor si tremurand pana le-au intalnit pe ale mele.